Inovaţia în media românească e luată dinafară

Am să răspund domnului Comănescu la a sa provocare doar pentru faptul că mă simt jignit, eu sărăntoc ce ar dori să-l asculte pe Tolontan vorbind despre inovaţie trebuind să plătesc 9 milioane de lei vechi pentru această rară ocazie.

Când am văzut prima oară titlul “Inovaţia în media românească după 1989″ n-am fost deloc intrigat nici prin curiozitate, nici spre fascinaţia privind ideea unei noi conferinţe, o altă dudă de PR. După aceea chiar am stat să mă gândesc pe mine însumi şi să încerc să găsesc ceva inovator (dar şi original ) românesc şi mai mult, care să fi avut şi succes. Încă mai ponderez.
Inovaţia tehnologică e clar importată, de la noile metode de printare la ultima modă, digitalul şi HD-ul. Nu e o îndoială, media a evoluat. Presa o găseşti la orice intersecţie şi în apropierea oricărei staţii de autobuz, radiourile transmit şi în munţi iar televiziunile sunt câtă frunză şi iarbă. Accesul la media e limitat doar de bani, dar nici atunci, nu rare sunt cazurile în care ghetto-urile noastre de garsoniere au antene de satelit la geam dar în acelaşi timp telespectatorii au datorii la întreţinere şi alte utilităţi. Hmm, asta pare a fi o inovaţie autentic românească şi de succes … se pare că nu, favelas sud-americane ne-au luat-o înainte şi aici.
Să trecem aşadar la inovaţia de „content”. În primul rând am să fac câteva observaţii ajutătoare. S-a creat un cerc vicios, noi hrănim media şi media „ne hrăneşte” pe noi. Şi nu, nu mă refer la celebra sintagmă „pâine şi circ”, ci o să dau un alt exemplu printre altele existente. În `94 când plângeam la mama să îmi pună cablu să văd desene animate exista numai TVR-ul. Pot să spun că am crescut sub imperiul lui Berlusconi, canalele MediaSet Italia1, Canale 5 şi Rete4 fiind cele care le urmăream cel mai mult. Astăzi, după mânăria firmelor de cablu, dar probabil şi a unui acord cu televiziunile, avem 35-40+ de posturi româneşti şi abia mai vezi un post străin. Pe italieni nici nu-i mai prind, abia dacă îmi clătesc ochii pe RaiUno cu amabilitatea unui acord „inovator” între televiziunile naţionale. Revenind, pe cele `nzeci de televiziuni ţi se livrează orice, vezi orice şi nici nu mai poţi face comparaţia cu străinii, d-apoi să mai spui, parcă am mai văzut – Florin Călinescu/Marius Tucă Show, „Video Magazin”, „Tip top mini top”, „Ştii şi câştigi”, „Telerebus”, „Robingo”, „Roata norocului”, „Preţul Corect”, „PRO Fashion”, „Procesul etapei”, „Big Brother”, „Din dragoste”, „Vrei să fii miliardar( în lei)”, Bingo şi cărţile poştale, „Surprize Surprize”, „Duminica în familie”, „Megastar”, „Cronica cârcotaşilor”, „Trădaţi în dragoste”, „Ciao TV”, „Veniti cu noi pe Programul 2”, „Tonomatul DP2”, „Dansez pentru tine”, decor de ştiri ca al celor de la Antenă, scroll ca al celor de la Realitatea, clip publicitar ca al celor de la Pro, echipă de investigaţii ca a celor de la OTv, dedicaţii ca la Atomic, Chat ca al celor de la Utv, (şi lista poate continua pe pagini întregi, iar exemplele, unele frumos alăturate, sunt cu oameni care ne-au schimbat în bine şi sunt şi acum ”inovatori” în media) – pe undeva, nu-mi aduc aminte unde şi pe ce post. Aa, nu mai am acces la canalele străine. Şi e la fel şi în presă, tabloidizarea, „Fata de la Pagina XXX”, rebusul de pe ultima pagină, etc şi în radio, faimoasele farse, top-urile şi dedicaţiile, show-ul de la miezul nopţii, totul despre sex etc. Totul e furat. Ok, sunt prea dur, aproape tot. Mda şi „furat” e prea mult, să zicem adaptat/importat/upgradat/stilizat/integrat/modificat/customizat/preluat/editat în/pentru România. Bineînţeles poate există ceva inovator, nu ştiu dacă de succes, dar original românesc. Dar dată fiind situaţia şi antecedentele, de unde ştiu eu că nu e copie a ideilor americane, europene, a televiziunii de stat chineze, a celor japoneze (pe aceştia chiar aş vrea să îi copie românii, au nişte show-uri cu adevărat hilare, recomand The No Laugh Or You Get Beat Show/Gaki No Tsukai) sau mai ştii, de la arabi.
Ce ne mai rămâne ? Inovaţia, aş numi-o de atitudine, care ţine mai mult de ideea de o zi, de şarmul moderatorului/realizatorului/bebeluşelor, de „am fost primul în România care …”, de inspiraţia producătorului ce vrea să modifice aspectul decorului din dreapta sus spre stânga jos, de oamenii noi şi de vremurile şi evenimentele noi. Aici s-ar încadra Călinescu, băieţii de la Zero Productions, câţiva de pe la radio-urile şi televiziunile independente de la începuturi, vechile emisiuni pentru copii de la TVR şi altele, nu-mi vin în minte acum. Totuşi aici nu e vorba de inovaţie pură zic eu, de acel ceva ce va schimba faţa mass-media, eventual va face furori şi în străinătate.
Acum au apărut televiziunile de nişă, blogging-ul, presa şi radioul pe net, în curând totul va fi pe digital, pe HD, pe celular, aduse dinafară … dar ideile (cele româneşti originale, inovatoare şi de succes) ?

P.S.: Nici chiar cu Tolo’, deşi n-am nimic (personal) cu omul, dar cu CTP mi-aş dori o sesiune de Questions&Answers, ca de la „supărat” la „supărat”.

2 Responses to “Inovaţia în media românească e luată dinafară”

  1. Semantic Says:

    cand avem atata organizare ne mai trebuie si idei ? hehhehe

  2. mirube Says:

    nu te mai uita la televizor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: