Să vă fie ruşine !

… tuturor celor care nu aţi participat ca EL, la Manifestările dedicate Zilei Internaţionale a Vârstei a Treia:

Inovaţia în media românească e luată dinafară

Am să răspund domnului Comănescu la a sa provocare doar pentru faptul că mă simt jignit, eu sărăntoc ce ar dori să-l asculte pe Tolontan vorbind despre inovaţie trebuind să plătesc 9 milioane de lei vechi pentru această rară ocazie.

Când am văzut prima oară titlul “Inovaţia în media românească după 1989″ n-am fost deloc intrigat nici prin curiozitate, nici spre fascinaţia privind ideea unei noi conferinţe, o altă dudă de PR. După aceea chiar am stat să mă gândesc pe mine însumi şi să încerc să găsesc ceva inovator (dar şi original ) românesc şi mai mult, care să fi avut şi succes. Încă mai ponderez.
Inovaţia tehnologică e clar importată, de la noile metode de printare la ultima modă, digitalul şi HD-ul. Nu e o îndoială, media a evoluat. Presa o găseşti la orice intersecţie şi în apropierea oricărei staţii de autobuz, radiourile transmit şi în munţi iar televiziunile sunt câtă frunză şi iarbă. Accesul la media e limitat doar de bani, dar nici atunci, nu rare sunt cazurile în care ghetto-urile noastre de garsoniere au antene de satelit la geam dar în acelaşi timp telespectatorii au datorii la întreţinere şi alte utilităţi. Hmm, asta pare a fi o inovaţie autentic românească şi de succes … se pare că nu, favelas sud-americane ne-au luat-o înainte şi aici.
Să trecem aşadar la inovaţia de „content”. În primul rând am să fac câteva observaţii ajutătoare. S-a creat un cerc vicios, noi hrănim media şi media „ne hrăneşte” pe noi. Şi nu, nu mă refer la celebra sintagmă „pâine şi circ”, ci o să dau un alt exemplu printre altele existente. În `94 când plângeam la mama să îmi pună cablu să văd desene animate exista numai TVR-ul. Pot să spun că am crescut sub imperiul lui Berlusconi, canalele MediaSet Italia1, Canale 5 şi Rete4 fiind cele care le urmăream cel mai mult. Astăzi, după mânăria firmelor de cablu, dar probabil şi a unui acord cu televiziunile, avem 35-40+ de posturi româneşti şi abia mai vezi un post străin. Pe italieni nici nu-i mai prind, abia dacă îmi clătesc ochii pe RaiUno cu amabilitatea unui acord „inovator” între televiziunile naţionale. Revenind, pe cele `nzeci de televiziuni ţi se livrează orice, vezi orice şi nici nu mai poţi face comparaţia cu străinii, d-apoi să mai spui, parcă am mai văzut – Florin Călinescu/Marius Tucă Show, „Video Magazin”, „Tip top mini top”, „Ştii şi câştigi”, „Telerebus”, „Robingo”, „Roata norocului”, „Preţul Corect”, „PRO Fashion”, „Procesul etapei”, „Big Brother”, „Din dragoste”, „Vrei să fii miliardar( în lei)”, Bingo şi cărţile poştale, „Surprize Surprize”, „Duminica în familie”, „Megastar”, „Cronica cârcotaşilor”, „Trădaţi în dragoste”, „Ciao TV”, „Veniti cu noi pe Programul 2”, „Tonomatul DP2”, „Dansez pentru tine”, decor de ştiri ca al celor de la Antenă, scroll ca al celor de la Realitatea, clip publicitar ca al celor de la Pro, echipă de investigaţii ca a celor de la OTv, dedicaţii ca la Atomic, Chat ca al celor de la Utv, (şi lista poate continua pe pagini întregi, iar exemplele, unele frumos alăturate, sunt cu oameni care ne-au schimbat în bine şi sunt şi acum ”inovatori” în media) – pe undeva, nu-mi aduc aminte unde şi pe ce post. Aa, nu mai am acces la canalele străine. Şi e la fel şi în presă, tabloidizarea, „Fata de la Pagina XXX”, rebusul de pe ultima pagină, etc şi în radio, faimoasele farse, top-urile şi dedicaţiile, show-ul de la miezul nopţii, totul despre sex etc. Totul e furat. Ok, sunt prea dur, aproape tot. Mda şi „furat” e prea mult, să zicem adaptat/importat/upgradat/stilizat/integrat/modificat/customizat/preluat/editat în/pentru România. Bineînţeles poate există ceva inovator, nu ştiu dacă de succes, dar original românesc. Dar dată fiind situaţia şi antecedentele, de unde ştiu eu că nu e copie a ideilor americane, europene, a televiziunii de stat chineze, a celor japoneze (pe aceştia chiar aş vrea să îi copie românii, au nişte show-uri cu adevărat hilare, recomand The No Laugh Or You Get Beat Show/Gaki No Tsukai) sau mai ştii, de la arabi.
Ce ne mai rămâne ? Inovaţia, aş numi-o de atitudine, care ţine mai mult de ideea de o zi, de şarmul moderatorului/realizatorului/bebeluşelor, de „am fost primul în România care …”, de inspiraţia producătorului ce vrea să modifice aspectul decorului din dreapta sus spre stânga jos, de oamenii noi şi de vremurile şi evenimentele noi. Aici s-ar încadra Călinescu, băieţii de la Zero Productions, câţiva de pe la radio-urile şi televiziunile independente de la începuturi, vechile emisiuni pentru copii de la TVR şi altele, nu-mi vin în minte acum. Totuşi aici nu e vorba de inovaţie pură zic eu, de acel ceva ce va schimba faţa mass-media, eventual va face furori şi în străinătate.
Acum au apărut televiziunile de nişă, blogging-ul, presa şi radioul pe net, în curând totul va fi pe digital, pe HD, pe celular, aduse dinafară … dar ideile (cele româneşti originale, inovatoare şi de succes) ?

P.S.: Nici chiar cu Tolo’, deşi n-am nimic (personal) cu omul, dar cu CTP mi-aş dori o sesiune de Questions&Answers, ca de la „supărat” la „supărat”.

Trebuie să alegi şi tu o tabără

… îmi zicea cineva. Să fii doar anti-putere şi anti-Băse nu e îndeajuns.
Ok, zic eu, pe cine să aleg ? Becali ? WTF ?! Guşă ? lol. Geoană ? Hă hă hă …
Apoi mi-au apărut două variante, după unii de viitor cică, Cristian Diaconescu şi Crin Antonescu. Oamenii care se pot lupta one-on-one cu Băsescu. Mda, mi-am zis. Păcat însă că pe lângă viitor, oamenii ăştia au şi trecut.
Cristian Diaconescu:
1983-1985-Judecător, Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov;
1985-1989-Judecător, Judecătoria Sectorului 4, Tribunalul Municipiului Bucureşti;
-martie 2004-decembrie 2004-Ministrul Justiţiei

OhhmiG.O.D: Judecător pe vremea împuşcatului, sounds familiar (Monica Macovei procuror în aceeaşi vreme şi ulterior tot ministru de Justice for All).

Crin Antonescu:

1997 – 2000 – Ministrul Tineretului şi Sportului.
-deputat din 96 si până astăzi

Nu spun că ar fi ceva în neregulă cu cei doi, doar că e prea mult material didactic pentru viitoare „scandaluri”.

Concluzia: Mai bine fără tabără …

Becali recunoaşte …

… că nu îi place să plătească taxe la stat.

Problema cu mass-media în România

Principala problemă a mass-mediei din România, presă scrisă, TV, radio sau afiş de scară, nu e că pe alocuri ar fi mincinoasă, pe de-o parte coruptă, pe de alta parşivă, uneori proastă, de multe ori ahtiată pentru rating … problema fundamentală e că nu îşi mai întreţine rolul de „câine de pază”, renunţând foarte repede la priză odată ce a muşcat pe cineva de picior, mână … sau beregată. Pentru că la noi lucrurile nu se auto-reglează, caând apare un caz, un scandal de corupţie sau ceva, procurorii nu se auto-sesizează, bulangii nu renunţă la ciolan, oamenii de onoare nu-şi dau demisia, autorităţile nu i-au măsuri, societatea (civilă) doarme, iar cei ce aduc la cunoştinţă bolile României renunţă de-a doua zi, în loc să aibă o campaniei nesfârşită până se îndreaptă lucrurile. Nu, ei doar ”prezintă faptele aşa cum sunt”.
Vezi a doua zi altă dudă, altă mâncare de peşte, mai aruncă o ştire mondenă, o întâmplare din Irak şi gata cu problema de alaltăieri ce răvăşea România.

Faceţi-vă naibii treaba până la capăt, dacă tot e să faceţi dreptate !

Maşinile la români

… şi nu numai la români 😛
Bogaţii şi le cumpără mari, ca să folosesc un clişeu, probabil pentru a compensa ceva. Cu cât arată mai mult ca un tanc cu atât mai bine. Deobicei au mai multe, pentru fiecare anotimp sau scop al ieşirii din casă, deşi nu au neapărat garaj, nici măcar parcare pentru ele. Chiar dacă sunt scumpe nu le spală, nu le îngrijesc, ba chiar le repară cu ranga (vezi Gheorghe

Cei cu venituri medii, fie cumpără maşini cât mai vechi dar de firmă, din ’90 dar ferrari nene, fie mai noi dar nu îşi permit rata la leasing sau benzina de drum. Unii se chinuie şi le ”tunează”, bineînţeles nici unul ca la ”Pimp My Ride”, mai pun coarne la decapotabilă, spoiler la 4×4, chestii şi înflorituri în cele mai multe cazuri.

Cei mai săraci un pic, cumpără maşini second-hand care se strică după 2-3 luni sau dacii cu programul RABLA ca advans. Se chinuie mult, fac rată pe mulţi ani, le spală zilnic deşi nu merită, pun boxe de apartament în ele şi le tratează de parcă ar fi limuzine.

Scriu pentru că şi frăţiorul meu a luat microbul ăsta şi mă enervează la culme.
Dacă apucaţi să citiţi acest mic rant, şi mai aveţi de adăugat la această fiţă numită maşina, please do !

Stewie Griffin de România

Un copil de un an îşi caută singur bonă printr-un anunţ la ziar:

Dacă vrei să fii liber

… ai să mori de foame !

Azi a fost prima mea tentativă de interviu pentru un job. Failed, deocamdată.

Ca proaspăt absolvent e greu, ca absolvent de filosofie e aproape imposibil.
M-am „umilit” aşteptând peste 4 ore în picioare şi în timpul acesta am văzut ipocrizie şi trufie, glume proaste şi vulgaritate plimbându-se prin faţa mea, în aşa zisul birou al secretarei, cât n-am văzut tot anul. Pun pariu că puteam efectua job-ul a peste 90% din cei 40-50 de oameni din „instituţia” în care am aşteptat care s-au perindat prin faţa ochilor mei.

Dar asta e … dacă n-ai pile. Mai bine ascultam un sfat şi investeam şi eu în 3 luni de sală şi tras de „fiare” şi măcar acum mă umileam pe bani ca salahor, muncitor necalificat sau cine ştie, curvă masculină.

Expresia zilei

Ce bine sună: Republica Ortodoxă România.

Sursa: un comment la CTP de pe Gândul OnLine

Ipocrizia la ea acasă

Bineînţeles omul prin constituţia sa e fals însă există grade, iar la români, desigur fără să generalizez :), e la cel mai înalt rang ipocrizia. În cazul de faţă, al ortodoxiei îndoliate după tata lorpatriarh, cuvântul potrivit e făţărnicie. Toţi buni creştinii s-au trezit acum şi îl plâng, fără să ştie majoritatea lor ce-a însemnat omul ăla Preafericit. E destul să spun că oamenii ăştia se aleg prin vot între ei în funcţii de conducere, nu vine D-zeu pe Pământ şi le pune mâna în cap.

Dar turma merge mai departe,