Ipocrizia la ea acasă

Bineînţeles omul prin constituţia sa e fals însă există grade, iar la români, desigur fără să generalizez , e la cel mai înalt rang ipocrizia. În cazul de faţă, al ortodoxiei îndoliate după tata lorpatriarh, cuvântul potrivit e făţărnicie. Toţi buni creştinii s-au trezit acum şi îl plâng, fără să ştie majoritatea lor ce-a însemnat omul ăla Preafericit. E destul să spun că oamenii ăştia se aleg prin vot între ei în funcţii de conducere, nu vine D-zeu pe Pământ şi le pune mâna în cap.

Dar turma merge mai departe,

Gardienii publici în episodul: „Datoria şi discriminarea”

Zilele trecute, făcându-mi turul de hoinăreală, ajung să merg o vreme
în urma unor gardieni publici. În apropierea unor bănci, un cerşetor amărât,
dar un pic şiret s-a aşezat în apropierea unui bancomat.
Gardienii nici măcar oprindu-se, aşa din mers, îi zic „Valea de aici!”
să plece …
Cerşetorul un pic supărat, un pic înfricoşat se conformează şi pleacă.

Nu trec 2-3 minute şi 50 de metri şi ajungem aproape de colţul străzii,
unde un purandel avea acelaşi job. Gardienii par că nici nu îl observă.
Ajunşi în intersecţie, unde cămătari, băieţii care fac trade de cartonaşe,
(sau valută şi aur) trec neobservaţi şi aceştia … dacă îţi îndrepţi puţin
privirea spre dreapta, observi şi pe ţigăncile ce îl supraveghează pe
purandel. Gardienii bineînţeles, nu au vederea aşa de dezvoltată ca şi
mine. Ca să citez o melodie: „E oarbă justiţia, e oarbă poliţia!”.
Am trecut strada pe stânga, nu i-am mai urmărit urmat
pe gardieni. Oricum nu era nimic interesant, urma bulevardul spre
mitropolie şi alte biserici unde cerşitul e legal şi întemeiat … probabil.